Studenţii Facultăţii de Istorie şi Filosofie, Secţia Filosofie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai protestează faţă de:
- campania de defăimare a Departamentului de Filosofie în genere şi întregului colectiv al Catedrei de Filosofie Sistematică în special, lansată în „Buletinul Informativ” al UBB (din 30.10.2006 şi 2.11.2006).
- acuzele neîntemeiate şi inacceptabile la adresa Prof. Univ. Dr. Aurel Codoban ale Biroului de presă al UBB. (Vezi www.ziarulclujeanului.ro, 30 oct 2006).
- sugestiile manipulative adresate şefilor de an în vederea adunării de semnături (care nu au nimic de a face cu atât de necesarele evaluări anuale oficiale) cu privire la statutul Prof. Univ. Dr. Aurel CODOBAN în această instituţie.
13 comments:
Un protest la obiect. Numai ca in afara de aste obiecte aici marcate, vor mai fi fiind si altele, nenumarate pe care Tovarasul Marga si sustinatorii sai le mai fac, le-au facut si le vor face, mereu. Vorba celor din Casablanca, "Aista ii un inceput al unei mandre prietenii!" Ceea ce ma tem eu, cinic fiind, ca tocana explozie nu face numa daca ii pui explozibil si nici atunci daca nu-i dai foc, dar cum e uda s-ar putea sa se stinga fitilul. Asa ca, parerea mea, doua randunici nu fac primavara cu toate ca pot face un cuib. Poate aliati cu cei de la litere sa scoatem un cuib de rezistenta, in care sa iasa un pui de primavara, la inceput golas si mai pe urma impanat cu actiuni eficinte. Am scris acestea eu, anonimul intai statator, sub obladuriea si din indurarea Mariei sale dreptul la libera exprimare si grabnica expirare.
Am citit si eu Buletinele informative incriminate anterior (din 30 oct 2006 si 2 nov 2006) si constat ca sunt (vorbesc despre Departamentul de Filosofie Sistematica a carei situatie o cunosc - dar pot presupune prin analogie ca si la Filologie acuzele sunt la fel de "fonda(n)te") intr-o contradictie flagranta cu realitatea.
Totul este evident usor de demonstrat:
Astfel la Departamentul de Filosofie Sistematica sunt 7 cadre didactice; fata de 1700 de cadre didactice din UBB (sursa pentru totalul cadrelor didactice din UBB: http://www.ubbcluj.ro/index-ro.htm# ) aceasta reprezinta 0,41%. Cu toate acestea, autori din acest departament au scris in anul 2005 (sursa http://www.ad-astra.ro/universitati/universities.php) 6 articole in reviste cotate ISI, ceea ce reprezinta 2,23% din totalul articolelor ISI publicate de UBB (269). Comentarii? Cu o productivitate stiintifica in fluxul principal international de aproape 6 ori mai mare decat media din UBB? De prisos! Sa mai amintim faptul ca unul dintre membrii Departamentului de Filosofie Sistematica a primit din partea Academiei Romane in 2005, Premiul Ion Petrovici pentru Domeniul Filosofiei, Teologiei, Psihologiei si Pedagogie?
In acest rastimp cate articole ISI a produs Preafericirea Sa Domnul Rector Bocsan? 0 (zero) (si cifra este pentru intreaga cariera ;) )
Dar Rectorul de facto, dl. Andrei Marga? 0 (zero) (macar aici avem 8 articole ISI dar ultimul e in 1997 si, deoarece nu sunt scrise in ultimii 5 ani, la o evaluare conform criteriilor Miclea nu ar trebui sa fie nici macar conferentiar)
Fara stima pentru papusi (si papusar) din Bucuresti va saluta un biet asistent universitar!
Un protest similar al profesorilor si a studentilor UBB de la linia de studii in limba maghiara: http://tablaugy.transindex.ro/
Oscar Neumann
Universitatea Babeş-Bolyai: „ong-ista” comunistă
Pamflet teoretic
Cine a avut nefericita inspiraţie să citească comunicatele emise de Biroul de Presă a UBB, a avut din nou ocazia să recunoască – a câta oară? - că există două lucruri infinite pentru biata trestie gânditoare: universul şi prostia. Reprezentantul Universităţii care a participat la discuţia premergătoare lansării acestor comunicate a fost însuşi domnul Păun (Directorul Departamentului de Imagine), venit să răspundă şi el cum poate situaţiei cu ajutorul infinitului din el. Desigur, înainte de orice, înainte chiar de a asculta despre ce este vorba, domnul Păun a început să vorbească… căci se ştie, monologul constituie o virtute la UBB. A declarat curajos, dar ilogic că „promite” să nu mai ia cuvântul, să fie tăcut ca o „imagine”. Desigur poziţia nu i-a permis acest lucru şi a încercat să-şi şteargă de mai multe ori transpiraţia peste auditoriu.
Întrebat dacă această discuţie iniţiată de filologie este bine-venită, domul Păun a răspuns printr-un discurs adormitor, demn de o „ong-istă”*: „Desigur… că doar universitatea e deschisă oricăror dezbateri… bla-bla şi iar bla-bla”. În numerele din Ziarul Clujeanului s-a putut observa cât de deschisă e universitatea la discuţii. Oricine ridică probleme sau pune întrebări este automat executat, după principiul unei „poliţii politice” care funcţionează de minune şi azi. De ce oare? Pentru că e singurul sistem inteligibil intelectualului român. Discursul comunist al Universităţii se mulează perfect pe urmele mnezice implantate în ultimii 50 de ani. Că de... la Universitate numai se învaţă, nu se şi dezvaţă. În plus, discursul este susţinut de o nomenclatură pe măsură, în care generaţia care făcea pe vremuri propaganda (această avangardă pentru popor), continuă să o facă şi astăzi cu aceeaşi râvnă. Şi nici nu-i de mirare, doar sunt atât de bine „motivaţi” şi puşi la adăpost de această maximă cu iz de minimă a moralităţii lor: salarul asigură valoarea şi nu valoarea salarul. Dar nu intrăm în detalii… şi asta pentru că nu le cunoaştem, căci la sugestia desecretizării salariilor „avangarda” a muţit. Desigur şi altfel de desecretizări ar fi bine-venite şi probabil ar amuţi însuşi faimosul birou de Presă (a se înţelege prin presă, aparat de strivit). Suntem însă conştienţi că cei mai înalţi conducători ai UBB nu reprezintă o miză politică, şi asta pentru că educaţia a fost întotdeauna o „jucărie” neprofitabilă pentru succesivele noastre guverne. Oricum, măcar în virtutea acestei mode a dosariadei ar fi interesant de văzut ce ascund (sau nu ascund) valoroşii noşti universitari. Revenind la răspunsul de „ong-istă” al domnului Păun, trebuie să recunoaştem că măcar a învăţat pe de rost Codul etic al Universităţii. Unul dintre alineatele lui este în perfect acord cu ceea ce a spus domnia sa: „Orice membru al comunităţii academice îşi poate exprima în mod liber, în interiorul sau în exteriorul Universităţii, opiniile bazate pe competenţa sa profesională, fără a putea fi cenzurat. Este încurajată abordarea critică (s.n.), parteneriatul intelectual şi cooperarea, indiferent de opiniile politice sau convingerile religioase.” Desigur, de recitat poate să recite acest cod oricine, dar privind comunicatele e evident că până la a-l pune în aplicare e cale lungă. Tocmai această contradicţie între recitare şi aplicare ne face să tragem concluzia conform căreia UBB e „ong-istă” în interfaţă şi comunistă în practică. Dar ca să fim mai „culturali” vom spune că UBB şi-a însuşit foarte bine modul de inoculare a „moralei sclavilor”: poţi să ai un liber arbitru, dar trebuie să plăteşti pentru asta. Metodele acestea medievale sunt asezonate cu încă practicabilele metode de indicare (construire) a aşa-zisului „duşman al poporului”. Singurul lucru care-i mai rămâne Univeristăţii pentru a-şi consolida poziţia e să exclame asemenea uni cunoscut personaj istoric, dar înlocuindu-i numele: „UBB are întotdeauna dreptate”. Sau nu e vorba totuşi de o instituţie, ci de un individ? Comunicatul de presă ne lasă în ceaţă, căci semnează ca o instituţie, dar vorbeşte ca o persoană.
O altă contradicţie la care domnul Păun ar trebui să facă faţă e următoarea: în focul discuţiei a declarat că tocmai s-au eliberat două locuri la „departamentul de imagine al UBB” şi că cei doi puşi la zid/tablă (Cornel Vîlcu şi Horea Poenar) ar fi bineveniţi, dacă doresc să ocupe acele posturi. Acum ce să înţelegem: că UBB e dispusă să ofere posturi unor persoane pe care le consideră „incompetente”? Sau aplică eterna strategie: dacă nu le poţi închide gura, cumpără-i! Şi între noi fie vorba, dacă cei doi (dar şi alţi atacaţi) sunt incompetenţi, atunci e vina Universităţii care i-a promovat, al celor n comisii prin care treci până ajungi să ocupi un post, a conducătorilor de doctorat etc. Ba mai mult, sunt incompetenţi şi cei care i-au consacrat ca scriitori (prin acceptarea lor în USR) sau i-au cooptat în alte organizaţii ştiinţifice care nu ţin neapărat de nomenclatura UBB.
[Aici o să fie un citat]
Dar discursul domnului Păun nu a fost doar plin de contradicţii, ci chiar ilar. În momentul în care Horea Poenar a spus că „nu vrea să comenteze” despre dubioasele telefoane pe care le-a primit în urma apariţiei numărului cu pricina din Echinox, domnul Păun depune mărturie că de la universitate nu s-a dat nici un astfel de telefon, că doar are lista cu apelurile. Or fi acoliţii UBB atât de săraci că nu-şi permit nici o cartelă. O altă ilaritate a fost răspunsul domniei sale, când i s-au cerut explicaţii de către ziaristul Mihai Goţiu în privinţa apariţiei unor interviuri „pro-UBB” cu aceleaşi întrebări şi aceleaşi răspunsuri, în aceeaşi zi în diferite publicaţii. Domnul Păun a garantat că sub conducerea lui nu s-au făcut astfel de „comenzi”, ba mai mult, că nu s-au făcut nici un fel de „comenzi”. Singura concluzie logică pe care auditoriul ar fi putut să o tragă e că ziariştii din Cluj trăiesc în telepatie, atât între ei, cât şi cu UBB. Asta da intersubiectivitate!
Nu putem decât să rămânem uimiţi de erorile fatale ale discursului oficial al acestei instituţii şi asta cu atât mai mult cu cât Preşedintele Andrei Marga este un bun cunoscător al unui gânditor precum Jürgen Habermas, adică a discursului său privind „conştiinţa morală şi acţiunea comunicativă”. Teoria pe care o susţine, după care normele sunt acceptate în urma unui discurs practic cu valenţe cognitive şi nu prin impunere cu tentă voliţională, ar fi numai binevenită pentru o instituţie ca UBB a cărei „specialitate” constă în tot felul de rizibile comunicate interne. UBB încă nu a aflat că în societăţile post-totalitare ierarhia unei conduceri e justificată de comunitatea (care a instituit-o, de altfel), nu comunitatea de ierarhie. Autoritatea e justificată de cei care o respectă, nu de cei care îi sunt obedienţi. Sistemul non-critic al obedienţei nu poate face decât să transforme orice instituţie într-un soi de SRL „la negru”, care asigură circulaţia netransparentă a „bunurilor”. Dar universitatea are de a face cu discursul cognitiv în primul şi în primul rând, iar în acest tip de discurs a impune (tot soiul de inepte clauze) fără a discuta critic cu membrii săi, nu face decât să paralizeze capacitatea de judecată a membrilor săi. În discursurile care vizează cunoaşterea impunerea autorităţii prin ordin e un non-sens. Criticându-l pe Tugendhat, Habermas a avertizat tocmai pericolul acestei reprezentări a „unei imparţialităţi ce se referă mai degrabă la formarea voinţei decât la formarea judecăţii”. Ori, s-a văzut de destul de multe ori în istorie că voinţa netrecută prin cunoaştere (conştiinţă) e fie unealta totalitarismului, fie cea a capitalismului dezlănţuit, în care discursul moral aducere în prim plan doar interesele individuale. Ori, universitarul ar fi trebuit să fie prin însăşi constituţia lui ferit de capcana propriei trivialităţi, căci voinţa şi interesul lui ar trebui să fie cele de a cunoaşte şi nu cel de a practica ceea ce Habermas numeşte „utilizarea monologală a regulilor de argumentare”. În plus, numai vizitând site-ul UBB poţi să-ţi dai seama de puternicul dezacord între „propoziţiile asertorice” ale acestei instituţii şi „propoziţiile normative, regulative”. La 28 noiembrie site-ul UBB are „în construcţie” următoarele pagini: Organigrama (!), Strategia Cercetării, Consultanţă profesională (în mod ciudat există în schimb, Consultanţă pentru firme), Pedagogie universitară. Facilităţile UBB sunt şi ele interesante: Grădina Botanică, Parcul Sportiv (în care acum 2 ani intrarea era 10.000 lei, iar preţul creştea în funcţie de ce aparate voiai să utilizezi), Observatorul Astronomic. Nici nu mai menţionăm că toate acestea sunt vechi şi „odioase” construcţii „ceauşiste”, cărora nu li s-a mai adăugat nimic în ultimii 16 ani (cel puţin nu pe site, ceea ce face să ne gândim că UBB nu e mândră de toate realizările ei). Mai este pus la mare rang Biblioteca Universitară Centrală, care ca orice bibliotecă „competitivă” pe plan european se făleşte cu „acces la internet contra-cost” şi alte minore facilităţi IT.
Închei remarcând că discuţia de la filologie a avut un aer de proces kafkian, nu numai prin faptul că iniţiatorii ei au fost „ciuruiţi”, ci şi prin faptul că la discuţie nu au fost prezenţi decât funcţionarii inferiori, cei de interfaţă. Presupun că Preşedintele UBB, Andrei Marga era prea preocupat cu strângerea celor 25 de milioane de euro pentru a se „transfera” la o Universitate din Japonia. Nu ne aducem aminte să fi încercat să strângă o astfel de sumă pentru UBB… poate a încercat să strângă una mai modestă, dar din UBB.
* A se înţelege prin „ong-istă” persoana specialistă în debitarea interminabilă a unui limbaj de le lemn, a unui limbaj demagogic, irelevant şi nereferenţial.
Trist dar evocator in toata aceasta afacere e faptul ca mecanismul institutional-administrativ al UBB poate fi pus in miscare de catre Andrei Marga, prin intermediul unor diverse curele de transmisie, pentru a-i servi propriilor interese. Este un tip de actiune suicidara dusa de catre o birocratie fara scrupule instrumentalizata pentru a servi frustrarii si resentimentului unei singure persoane care si-a propus sa distruga departamentul de filosofie, si nu numai. Nici un moment aceasta franca asociatie nu calculeaza efectul acestor actiuni asupra prestigiului UBB.
Imi pare rau ca am ajuns sa o vad si pe asta (atat de curand), dar era iminent. Vorbesc din perspectiva unui insider deceptionat sistematic de o institutie cu o prezentare motivanta, dar cu un interior gaunos, ros de viermele puterii. Prefer sa trec totusi peste detalii.
Nu, Universitatea nu e rectoratul, nu e "presedetia" sau orice alt consiliu sau comitet creat pentru a sluji anumite interese. Universitatea, daca ei nu mai tin minte, este formula prescurtata a universitas magistrorum et scholarium = totalitatea sau comunitatea profesorilor si studentilor.
O sintagma des pronuntata cand cineva din UBB e invitat sa plece este "nimeni nu e de neinlocuit". Uita ceva insa conducerea: corpul profesorilor si al studentilor nu poate fi inlocuit. Mai mult, faptul ca cineva proclama dispensabilitatea tuturor celorlalti ne da imaginea adevaratei probleme: un conflict cronic intre conducerea universitatii si cei care o compun.
N-ar avea rost sa discutam aici cum posesia puterii denatureaza actul de reprezentare, nici care este de fapt dimensiunea puterii in UBB si nici cati factori o influenteaza. Trebuie doar mentionat ca ea nu e motivata nici de actul educational, nici de cel stiintific. Dimpotriva, acestea sunt o materie prima, comandata obsesiv: "aduceti studenti", "scrieti articole ISI", "nu mai cheltuiti atatia bani" etc.
Pana la urma, tot se va intampla ceva. Nedumerirea mea persistenta e ca, intr-un context de oaresce libertate, intr-o comunitate intelectuala aleasa, prea putini din cei peste 1700 de profesori ai UBB vor sa faca ceva impotriva acestei stari de fapt. Nu va grabiti sa puneti etichete, incercati sa vedeti complexitatea situatiei.
Pe scurt, 2006 a fost anul in care buba a inceput sa se sparga. Cu totii suntem de acord ca reactiile conducerii UBB au fost ce putin penibile. Ele ascund insa lucruri mult mai grave. Acum, desigur, subiectul placutelor cu "dohanyozhi tilos" are efect de flood pentru oricine interesat sa afle ce e in UBB. Dar cand se va termina si asta? Codoban? Poenar? Deja simple componente de supratitlu pentru presa. Dar problemele?
Cum poate o universitate sa ajunga in primele 500 din lume intr-un an sau doi, cand de acolo sunt de zeci si sute de ani astfel, iar noi nu suntem nici in primele 1000? Cum poate pune un intelectual de valoare mondiala (sic) interesul financiar inaintea celui educational sau de cercetare?
Ma bucur totusi ca pot exista si reactii, ma alatur protestului si sper ca toata lumea sa inteleaga ca a-ti exprima opinia e ceva normal.
Il admir pentru pozitia sa pe prof. Codoban nu doar pentru curaj, ci pentru faptul ca si-a construit bine pozitia inainte sa o faca publica.
Pentru ceilalti universitari unic-central-est-europeni-prim-multiculturali: M.S. Andrei Intaiul sa aiba indurare de voi!
frumoase pamflete si comentarii... totusi, ce se poate face concret? ca pe internet multi sint viteji, dar in viata non-virtuala academica e mai dificil sa-ti sustii - sau macar afirmi - dreptul la exprimare libera. oricum, presa a inghitit atita vreme "produsele" servite si platite de departamentul de imagine, ca e de mirare si ca mai publica drepturi la replica a celor implicati.
dar poate daca mai primeste astfel de pamflete bine scrise, le va publica.
oricum, doar din interiorul masinii UBB vor fi greu de contrat aceste atacuri, iar daca astfel de proteste ramin doar pe bloguri cu circulatie restrinsa, din cuiburile filosofie/filologie ma tem ca se vor alege doar paiele...
astept contraziceri intemeiate - daca se poate, si in spatii reale, nu doar virtuale.
gica: după părerea mea singura soluţie este protestul in masă a studenţilor şi al profesorilor faţă de incompetenţa rectorului şi ai susţinătorilor lui, respectiv implicarea personalităţilor academice din România în rezolvarea conflictelor. eu personal nu doresc să-mi continui studiile la o facultate unde nu se iau în considerare nevoile studenţilor şi a profesorilor, discriminările sunt evidente, respectiv se aduc insulte nefondate pe seama respectiv se iau măsuri impotriva celor doresc să îmbunătăţească modul de funcţionare a universităţii.
cs: desigur, protestul studentilor, doctoranzilor si al profesorilor este absolut necesar, pentru ca, in caz contrar, universitatea (citeste: conducerea UBB, adica prezidentul prin rektor, decani etc pina la secretare) va aplica aceeasi tehnica de pina acum: va singulariza oponentii si ii va putea trata cum pofteste. insa e la fel de important, daca nu vital, ca aceste reactii sa nu ramina doar in interiorul ubb, sa devina publice, inclusiv prin intermediul mass-media. am vazut ca exista deja citeva articole bune in cotidianul, in ziarul clujeanului, in foaia transilvana si chiar in romania libera. trebuie iesit in presa pentru ca imaginea generala, a outsiderilor, este ca totul e in regula la ubb, exista o conducere luminata, chiar reformatoare, sint salarii mari etc. insa ai perfecta dreptate: daca scandalul mediatic nu e dublat si de o contestare autentica din partea a mai mult de 10-20 de persoane, toata povestea se va dezumfla ca un balon. acuma, daca tot s-a inceput, ar fi bine sa se mearga pina la capat.
CODOBAN Si RIDICOLUL LUI
domnilor- Codoban e filosoful domnisoarelor, ma mira ca il apara toti. a ajuns sa aduca maseuze la seminarii, cica sa lase fenomenul sa se exprime el insusi - eu nu apar incoerentele diverse ale universitatii, dar exact Codoban nu e in masura sa ridice vocea. cititi filosofie riguroasa, nu prostiile cu limbajul gesturilor, de nivel cosmopolitan cu care se ocupa cel ce se crede autentic dar frizeaza carnavalul...
catre ultimul anonymous, amator de filosofie riguroasa, dupa cum se vede:
sa faci filosofie riguroasa nu inseamna neaparat sa eviti subiectele ce par frivole sau neserioase.
dimpotriva, sa tratezi in mod frivol ("filosoful domnisoarelor") o persoana pe care universitatea deja a nedreptatit-o si pe care rectorul o injura in mod oficial in foaia de propaganda numita buletinul ubb mi se pare o crasa lipsa de respect.
## Message ##
36834.....32951
Post a Comment